Traseele liniilor de cabluri se planifică astfel încât pe ele să se afle cât mai puține elemente de infrastructură, instalații etc. Nu este însă realist ca o linie de cabluri să meargă în linie dreaptă, fără a ocoli niciun obstacol. Din motive practice și de siguranță se folosesc, așadar, construcții precum tunelurile, canalele, puțurile sau estacadele de cabluri.
Tuneluri și încăperi de cabluri
Tunelul de cabluri este o încăpere specială în care se pozează cabluri și conductoare. Trebuie să aibă cel puțin 80 cm lățime (în zonele de circulație) și 200 cm înălțime. Este necesară asigurarea unui mediu sigur, pentru a proteja cablurile de deteriorări. În primul rând, tunelurile și încăperile de cabluri trebuie executate din materiale incombustibile. Construcția lor trebuie planificată și astfel încât să împiedice cât mai mult pătrunderea apei și a impurităților. Pentru respectarea regulilor de siguranță sunt necesare, așadar, nu doar echipamentele pentru pozare, precum derulatorul de cablu, ci și proiectarea corectă a tunelurilor și a celorlalte elemente ale liniilor de cabluri.
În tuneluri este necesară și o serie de protecții împotriva diferiților factori care pot deteriora cablurile. Se folosește aici în primul rând drenajul, deoarece umezeala duce inevitabil la coroziune. În plus, este necesară asigurarea unui aport natural sau artificial de aer, cu posibilitatea întreruperii lui la nevoie. Cerințele privind lățimea zonei de circulație nu sunt întâmplătoare – trebuie să permită evacuarea oamenilor. Dacă tunelul este mai lung de 20 de metri, trebuie prevăzut iluminat electric.
Foarte importantă este protecția la incendiu. Dacă tunelul are o lungime mai mare de 100 de metri, trebuie împărțit în compartimente de incendiu cu lungimea de cel mult 100 de metri (se recomandă 50 de metri). Compartimentele trebuie separate prin pereți antifoc cu o rezistență la foc de cel puțin 30 de minute.
Canale de cabluri
Canalul de cabluri servește la montarea conductoarelor deasupra solului sau în sol. Poate fi executat în pardoseală sau deasupra ei. Se folosesc diferite tipuri de canale: deschise sau închise. Dimensiunile lor sunt atât de mici încât, desigur, nu permit accesul persoanelor. Este însă posibil accesul la tuburile de instalații, conductoare și cabluri pe toată lungimea canalului, lucru util la întreținere și la eventuale reparații. Pentru montaj sunt necesare rolele pentru jgheaburi de cablu, dar trebuie îndeplinite și o serie de alte cerințe. În primul rând, la fel ca tunelurile, canalele trebuie executate din materiale incombustibile. Este important ca plăcile din care sunt alcătuite să poată fi demontate pe toată lungimea canalului; se admit totuși și canale fără acces de sus (dar pe o lungime de cel mult 200 cm). Din cauza pericolului de coroziune, și aici este necesar drenajul. În privința protecției la incendiu, se admite mai mult de o soluție. În primul rând, întregul canal poate fi umplut cu nisip. Alternativa este împărțirea în compartimente de incendiu cu ajutorul pereților antifoc. Trebuie avut în vedere însă că pereții antifoc nu au voie să împiedice drenajul. Canalele se folosesc în locuri foarte diferite, de aceea riscul pătrunderii umezelii nu este același peste tot. Dacă canalul se află într-o clădire sau deasupra nivelului apei subterane, se admite fundul din pământ. Acesta trebuie însă protejat corespunzător: cu un strat compactat de pietriș și nisip de 10 cm.
Puțuri de cabluri
O altă construcție folosită la realizarea liniilor de cabluri sunt puțurile de cabluri. Acestea sunt treceri verticale separate, care leagă cel puțin două niveluri ale clădirii. Cablurile se fixează aici pe paturi de cabluri sau în canale de cabluri. Și puțurile de cabluri trebuie executate din materiale incombustibile. În plus, ele se împart în compartimente de incendiu cu ajutorul pereților antifoc cu rezistență la foc de 90 de minute. Trebuie asigurat accesul la fiecare compartiment de incendiu, pentru a permite lucrările de exploatare.
Estacade de cabluri
Estacadele se mai numesc și poduri de cabluri. Sunt construcții supraterane pentru pozarea cablurilor. Din ele fac parte de obicei rafturi, paturi sau jgheaburi de cabluri. Se folosesc estacade deschise, acoperite sau închise. Din motive de siguranță, structura metalică trebuie legată la pământ. Estacadele protejează cablurile de acțiunea directă a razelor solare. Trebuie construite astfel încât să permită curățarea cablurilor de praf și alte impurități. La proiectarea estacadelor se iau în considerare și perspectivele de extindere a instalației. Rezistența mecanică și spațiul trebuie dimensionate astfel încât în viitor să poată fi adăugate alte cabluri.
Tuburi de protecție
La pozarea liniei, protecția împotriva deteriorărilor mecanice o asigură diferite tipuri de role, precum rola de colț pentru cablu. Protecția este necesară și în timpul exploatării liniei. Se folosesc așadar tuburi de protecție rezistente la factorii externi. Ele reprezintă o protecție suplimentară împotriva umezelii, deoarece trebuie montate astfel încât în interior să nu se acumuleze apă sau mâl. După pozarea cablurilor, tuburile de protecție se etanșează cu material incombustibil.
Realizarea unei linii de cabluri cere o proiectare bine gândită: indispensabile se dovedesc elemente precum canalele, estacadele sau puțurile de cabluri. În cazul fiecăruia dintre ele, esențială este asigurarea protecției la incendiu.